Cum se vede Roșia Montană de la firul ierbii

Despre Roșia Montană nu știam mare lucru, înainte de protestele care au făcut-o faimoasă acum câțiva ani. Aveam în minte peisajele clasice cu cariera, care au circulat în acea perioadă, în rest eram curioasă care e situația la fața locului. Denumirea așezării provine de la râul Roșia, ale cărui ape erau roșiatice din cauza minereurilor din componența lui.

Am găsit un loc care pare abandonat, cu unele case în paragină, altele reconstruite de către Gold Corporation. În urma protestelor Corporația a plecat din zonă, lăsând însă în spate o populație dezbinată. Am văzut pe unele porți mesajul ”Noi vrem să muncim, nu să cerșim” pe altele  ”Această casă nu e de vânzare”. Clădirile din centrul orașului sunt acoperite de huse prin care corporația promite restaurarea lor. Vor rămâne așa probabil mult timp de acum încolo, până când orașul își va găsi resurse pentru a renaște. Peste tot sunt postere care îți lasă un puternic sentiment de propagandă, despre cele 17 milioane de dolari învestite în zonă și despre faptul că Roșia Montană nu are deloc potențial turistic, ci doar legat de minerit.

Legat de așteptările pe care le aveți când mergeți acolo, să nu credeți că veți găsi un oraș turistic. În afară de câteva magazine alimentare și birturi, nu există niciun restaurant unde poți mânca o masă caldă.  Nici pe partea de cazare nu ai prea multe variante, noi am fost în perioada Maratonului organizat de Pachamama, așa că până la urmă am găsit cazare în gospodăria cuiva, care epuizase locurile pe care le oferea de obicei turiștilor.

Obiectivele nu sunt foarte bine semnalizate, pe de o parte e bine că e un prilej bun să intri în vorbă cu localnicii. Orașul e micuț, dar frumos, găsești peste tot simboluri ale mineritului. Chiar în centru, este un semn mare cu Muzeul Aurul Apusenilor ( – deschis aparent de RMGC, închis o dată cu plecare corporației din zonă. Un pic mai jos însă, musai să vizitați centrul de informare Prodreptatea, acolo este o mică expoziție cu poze și obiecte vechi. Doamnă de acolo vă poate răspunde la orice întrebare legată de zonă, pe noi ne-a îndrumat către Cariea Cetate. Ne-a spus că putem depăși semnele cu trecerea oprită, au rămas acolo de când cariera era funcțională. Întretimp muncitorii au plecat, au rămas însă semnele cu accesul interzis și câinii. Cariera este cam la 30 de minute de centru, de mers pe un drum forestier. Când am ajuns sus, am găsit un peisaj aparte, greu de descris. Este intimidant și mi-a lăsat un gust amar legat de ce poate lăsa omul în urma sa.. Din cariera Cetatea s-a extras aur până în anul 2006, când a fost închisă.

Vă recomand să o luați la pas spre Tăuri. Tăurile sunt lacuri artificiale folosite în trecut la exploatarea minereului. Drumul până la Tăul Mare se poate face numai la picior și durează cam 30-45 de minute, depinde de ce condiție fizică aveți. E un pic mai greu cu 10 kg de copil mișcător in marsupiu, dar ne-am descurcat. Pe drumul acesta am găsit zmeură și multe alte plante pe care Em le pot prindea curiosă în mânuțe. Se poate ajunge și la Tăul Brazi, lac ce a fost populat cu pești Koi. O priveliște aparte la marginea pădurii.

Musai să ajungeți și la Galeriile Romane, sunt un pic mai jos de centrul orașului. Galeriile fac parte din Muzeul Mineritului.

Veți afla de când se fac exploatări în zonă, cum au contribuit romanii la dezvoltarea rețelelor subterane și cum galeriile din munte șerpuiesc pe mai mult de 100 de kilometri. Ghidul îți povestește cu mândrie și pasiune despre trecutul și legendele zonei, despre galeriile săpate cu dalta și ciocanul, despre sclavii aduși de romani să trudească în mină, fără să vadă cu anii lumina soarelui. Am aflat despre vâlve, spiritele aurului, care le aratău minerilor unde să găsească aur sau le întunecă mințile ca să se rătăcească pe sub pământ.

Turul durează o oră jumătate, din care cam jumătate stai în subteran, în rest afli legendele zonei, te poți cățăra pe utilajele expuse în curtea muzeului, utilaje folosite pentru exploatări în diferite perioade istorice. La final, poți vedea o impresionantă colecție de poze istorice.

Pentru noi a fost interesant să vizităm Roșia Montană, am aflat multe despre zonă și despre istoricul mineritului. Nefiind un oraș turistic, nu sunt nici multe atracții pentru copii, celor măricei ar putea să li se pară înteresant să se plimbe pe dealuri, prin galerii subterane sau să viziteze o carieră dezafectată.

 

â

Reclame

2 gânduri despre “Cum se vede Roșia Montană de la firul ierbii

  1. Foarte buna descriere a locurilor! Intr-adevar, nici o urma de posibil interest turistic asociat cu zona, chiar daca are potential.
    Cat ati stat in zona?
    Iar cazarea a fost pe metoda batutului la poarta: primeste-ma nene😋?

    Apreciază

    • Multumim de aprecieri, zona e intr-adevar deosebita. Am stat doar 2 nopti, a facut parte dintr-un tur mai mare. Cu cazarea am sunat inainte, nu mai aveau liber gazdele decat in casa lor personala. Nu prea mai putem pleca fara cazare, e mai greu cand pleci la drum cu un bebelus ( care la acel moment avea 9 luni).

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s